In literatura romana, Ion Luca Caragiale ocupa un loc deosebit deoarece este cel mai stralucit reprezentant al dramaturgiei noastre. El a primit titlul de membru postmortem al Academiei Romane in semn de omagiu pentru activitatea sa literara.
Ion Luca Caragiale a vazut lumina zilei in data de 1 februarie 1852 in fostul sat Haimanale; in prezent aceasta localitate poarta numele dramaturgului.
Tatal sau era Luca Stefan Caragiale, iar mama sa era Ecaterina Chiriac Karaboas. Se pare ca tatal sau facea parte dintr-o familie de aromani. Atat tatal lui Caragiale, cat si fratii sai, Iorgu si Costache, s-au nascut la Constantinopol.
Prima data, Luca Stefan Caragiale s-a casatorit cu actrita Caloropoulos, dar aceasta casatorie esueaza. Apoi, se casatoreste cu fiica unui negustor greg, Ecaterina Chiriac Karaboas, mama lui Ion Luca Caragiale.
In anii 1859 si 1860 Ion Luca Caragiale face primele studii la Ploiesti, la Biserica Sf. Gheorghe, unde l-a avut ca invatator pe parintele Marinache. Pana in 1864 urmeaza cursurile claselor 2-5 la Scoala Domneasca care functiona in Ploiesti. La aceasta scoala i-a fost invatator un ardelean, Bazil Dragosescu.
A urmat trei ani cursurile Gimnazului „Sfintii Petru si Pavel” din Ploiesti. In 1868 Ion Luca Caragiale a absolvit clasa a 5-a liceala in Bucuresti.
Dramaturgul a fost impresionat de invatatorul sau ardelean Bazil Dragosescu, a carui figura a evocat-o in schita „Dupa 50 ani”. Si-a inceput debutul literar cu poezii pe care le-a scris in adolescenta. In aceasta perioada l-a fascinat talentul deosebit al unchiului sau, Iorgu Caragiale, care la vremea aceea era actor.
Iorgu Caragiale conducea in acelasi timp si o trupa de teatru. Ion Luca Caragiale se inscrie la Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti. La aceasta institutie cursurile de declamatie si mimica preda un alt unchi de-al sau, Costache Caragiale.
Dupa doi ani, Ion Luca Caragiale trebuie sa abandoneze cursurile si se muta definitiv impreuna cu familia la Bucuresti. In 1871 Mihail Paschaly il numeste pe Caragiale sufleor si copist in cadrul Teatrului National din Bucuresti.
Timp de doi ani, intre 1873 pana in 1875, Caragiale a publicat poezii si scrieri in proza la revista Ghimpele.
