Asa cum spuneam intr-un articol redactat pe blog, Ion Luca Caragiale a murit in 1912, in resedinta sa din Berlin, la varsta de 60 ani.
Dupa cinci luni, trupul neinsufletit al marelui dramaturg a fost depus in cimitirul Serban Voda din Capitala. La aceasta solemnitate au fost prezenti mii de locuitori ai Capitalei, printre care si multi scriitori importanti ai vremii, ca Mihail Sadoveanu, Stefan Octavian Iosif, Barbu Stefanescu Delavrancea, Ovid Aron Densusianu, Alexandru Vlahuta, actorul Nicolae D. Cocea, sau poetul Emil Garleanu.
La acest trist eveniment, Barbu Stefanescu Delavrancea si Mihail Sadoveanu au rostit discursuri emotionante.
In cursul vietii s-au vehiculat pareri contradictorii in legatura cu valoarea operei lui Ion Luca Caragiale. Pe de-o parte, unii au apreciat opera sa, iar pe de alta parte, altii au detestat-o. Intreaga opera a lui Caragiale a fost evaluata in mod corect dupa moartea sa. Ne referim aici in primul rand la cele noua piese de teatru pe care le-a scris Ion Luca Caragiale. El a reusit sa redea cu un talent deosebit si cu un umor fantastic realitatea vremii.
Arta sa remarcabila de a pune in evidenta defectele societatii a determinat pe multi critici literari sa-l considere cel mai mare dramaturg roman. Cu toate acestea, in perioada comunista piesele sale s-au jucat de foarte multe ori cu casa inchisa, bucurandu-se de un mare succes printre iubitorii de teatru.
Dupa ce s-a inspirat din piesa D-ale Carnavalului, regizorul Lucian Pintilie s-a apucat de filmarea peliculei intitulate „De ce trag clopotele, Mitica?”. Cei aflati la conducerea tarii au interzis la acea vreme pelicula lui Lucian Pintilie pentru ca au constatat prezenta unor aluzii la adresa sistemului comunist.
Piesele de teatru scrise de Ion Luca Caragiale se joaca si astazi si se bucura de un foarte mare succes, chiar la teatrele renumite din Capitala. Piesele marelui dramaturg continua sa fie de mare actualitate desi s-au implinit anul acesta mai mult de 100 ani de la moartea sa.
Pe buna dreptate Sadoveanu declara: „Caragiale a insemnat o dunga mare si foarte luminoasa in literatura noastra contemporana; ea a ramas asupra noastra si va ramane asupra tuturor generatiilor.” Nu mai putin elogioasa era si afirmatia lui Delavrancea: „Caragiale a fost cel mai mare roman din cati au tinut un condei in mana si o torta aprinsa in cealalta mana. Condeiul a cazut, dar torta arde si nu se va stinge niciodata.”
